Le Durici Figlie de ru Re

Narratrice: Amelia Simeone, S.Croce

‘Nu Re tenea durici figlie femmene. ‘Ste figlie eunu ‘na bellezza, d’ ‘a prima ll’urdima, una cciù bella dell’auta. Ru Re eva tuttu suddisfatt’ ‘e ‘ste figlie , ma tant’ eunu belle e tanti penzieri ri reunu. ‘A nu certu puntu ‘ste uagliole cuminceun’ a cunzumà nu par’ ‘e scarpe a ru juornu. ‘A matina s’ ‘e mettéunu nove e ‘a matin’ appriessu nunn’èunu bone cciù e s’avéuna jettà. A’ ru Re ‘stu fattu nun ri scurrea.

- E si cheste me cunzumunu durici par’ ‘e scarpe a’ ru juornu, ru patrimoniu miu se va a fa fotte! – penzava issu – Ma po’ che rialu fannu cu’ ‘ste scarpe! Addò rialu vann’ ‘a notte ?!

- Accussì, pe’ scuprì chellu ch’ ‘e figlie cumbinaunu, ru Re menette nu bannu: chiunche scupriva ru fattu, issu ru carrecava d’oru. Se cuminceun’ a presentà nu sacch’ ‘e crestiani pecché ri sordi facéunu cannaòla a tutti, ma ‘ste uagliole èunu fine fine. Sai che cumbinaunu? Prim’ ‘e mangià, mettéunu nu pocu d’addobbiu ‘nda ru vino e, a un’ a unu , addurmiun’ a tutti quanti, a cumincià da ru Re che ‘ntrincava cciù ‘e tutti. Quannu tutti steunu c’ ‘a capu ‘ncopp’ ‘a taula a dorme, esse se n’asciunu e se ne jun’a ballà. Nu begliu juornu s’appresentett’ a ru Re nu uaglione e ricette :

- Maestà, i stanotte pozzu sapè addò vann’ ‘e figlie voste ! -

- Accussì hannu rittu puru gli’auti, ma nisciunu è statu capace ‘e scuprì niente. Tu comme fai ? – r’addimmannette ru Re.

- Chest’ è cosa mia, vui nu’ ve ne ‘ncarricate .- rispunnette ru uaglione.

- Comme vuò tu, però, si vuò esse ricumpenzatu, m’ha purtà ‘e prove ! -

- V’ ‘e portu .- rispunnette.

‘Stu uaglione, che già s’avea mangiat’ ‘a foglia, ‘a sera, prim’ ‘e s’assettà a’ taula pe’ mangià, se mettette ‘na bella spugna ‘nganna, sott’ ‘a cammisa. Quannu stéun’a mangià, facea verè ca beveva e immece se ‘uttava nu poch’ ‘e vinu ‘ncopp’a spugna. Appena mangiatu, tutti cuminceun’ a ialà pecchè se sentiunu suonnu. Ru Re e ‘a Regina se ne jeun’ a curcà e gli’auti s’addurmeunu c’ ‘a capu ‘ncopp’ ‘a taula. Puru ‘stu uaglione facett’ avverè ca rurmiva, immece tenea l’auricci pesule e gli’uocci a’ porta pe’ verè cheste quann’ascìunu. Roppu nu bellu pocu, eccutelle ! Tutte preparate e ‘ntulettate, a un’ a una , se n’asceunu. Ru uaglione se mettette ‘ncuogliu nu mantiegliu ‘ncantesimatu che s’eva fattu rà da ‘na fata , addeventette ‘nvisibile e jett’appriessu a chelle, che nu’ ru putéunu veré. Cammina e cammina arriveun’ a nu postu addò ce steunu tutte piante che tenéunu ‘e foglie d’argientu e che lucéunu comm’ a miziuornu.

‘Stu uaglione – tic – facette ‘ na bella foglia e s’ ‘a mettette ‘nd’ ‘a sacca. Cammina e cammina arriveunu a ‘n’atu postu addò ce steunu tutte piante che tenéunu ‘e purtualle d’oru. Ru uaglione – zac – facette ‘na purtualla e s’ ‘a mettette ‘nd’ ‘a sacca. Cammina e cammina arriveunu a nu palazzu tutt’ alluminat’a festa . ‘E uagliole traseunu rentu e cuminceun’ a ‘bballà. Mò cu unu e mò cu n’autu, balleunu tutt’ ‘a nuttata, nun s’assetteunu mai. Quann’ ‘a nuttata steva quasi pe’ fenì, ‘a cciù ròssa ciamette ‘e sore pe’ se ne turnà a’ casa. Allora , ru uaglione s’angappette nu becchier’ ‘ e cristallu e – plic – se ru mettette ‘nd’ ‘a sacca. Issu steva ‘ncopp’ ‘a porta , sempe sott’a ‘ ru mantiegliu, e aspettava ca ‘ste uagliole, a un’ a una, se n’ascìunu. Esse passeunu e quannu stev’ a passà l’urdima, issu pe’ sbagliu, ri mettette ru pere ‘ncopp’a ru vestitu. Chella, sentennese tirà, se ‘utette ma nu’ verette nisciunu ! Ru uaglione, immece, verennula accussì bella, se n’annammurette.

Ru juorn’ appriessu se presentette ‘nnanz’ a ru Re e ri cuntette ru fattu ; comme prov’ ‘e chellu ca ricea, ri rett’ ‘a foglia d’argientu, ‘a purtualla d’oru e ru becchier’ ‘e cristallu. Ru Re, tuttu cuntientu, ri ‘uléa rà chellu c’avea prumissu, ma issu nun vulette ri sordi , se vulette spusà l’urdima figli’ ‘e ru Re. E accussì funghette: se spuseunu e ammiteunu pur’ a me a ru spusaliziu. E me rèunu quattu cunfietti:

unu ru rietti a’ iaglina che me ‘mparett’ ‘a via,

‘n’autu ru riett’ a ru iagliu che me purtett’ a’ cavagliu,

‘n’autu ru riett’ a ru cappone che me ‘mparette ru purtone

e ‘n’autu ru mettietti ‘nda ru pertusigliu

pe’ ‘stu ninnigliu ( ‘sta nennella), che va e su ru piglia.

© 2008 A' Scarpasciota - By G.P.

Compagnia Teatrale - 'A Scarpasciota - Casanova

Le Durici figlie de ru Re