Ce steva ‘na vota ‘na uagliola. Eva assai puerella, ma eva “bella fatta” e accussì ‘a ciamaunu. ’Sta uagliola tenea ‘na matrea che nunn’ ‘a putea suppurtà e dui surellaste che ‘a mettéunu ‘nfacci’ ‘a croce . ‘A matrea ‘a mannava tutti ri juorni a pasc’ ‘e pecure , puru quannu ciueva e quannu facea friddu. Ri reva pane e acqua e ‘a mannava a pasce. ‘Sta uagliola s’avea purtà puru ru fusu appriessu, pecchè, ment’ ‘e pecure pascéunu, essa avea filà ‘a lana. Quannu turnav’ ‘a casa, ‘a matrea cuntrullava quanta lana avea filata. Si ri parea poca , ‘a povera uagliola ci’abbuscava.
- Poverebellafà ! Rimani m’ha purtà tanti metri ‘e filatu, e ’uai a te si nun me ri puorti !- ri ricea ogni sera ‘a matrea.
‘Sta uagliola tenea ‘na patìna che, pe’ grazi’ ‘e Diu , ri vulea assai bene. Eva ‘na fata, ma ‘a uagliola n’ ‘u sapea. Ogni juornu ‘sta patìna ‘a iv’a truà. Poverebellafatta se lamentava, se risperava e ciagneva, e ‘a patìna ‘a cunzulava . Succerette ca ru Re ‘e ‘stu paese vulea fa spusà ru figliu e cummannette che pe’ tre ser’ ‘e fila se facesse ‘na festa, pecché issu vulea cunosce tutt’ ‘e uagliole d’ ‘u regnu. ‘E surellaste se cuminceunu a preparà e ‘a matrea mannette Poverebellafatta a pasce e ri ricette ‘e nun turnà si nun facea tanti metri ‘e filatu. Ri ricett’ accussì pecché n’ ‘a vulea mannà ‘a festa. ‘A uagliola s’abbiètte ch’ ‘e pecure e cumincett’ a filà, ma nun feniva mai pecché n’avea fa propriu assai ! Quann’arrivett’ ‘a patìna, s’eva fattu notte e Poverebellefatta stev’ ancora a paglia ‘e ranu. ‘A uagliola cumincett’ a ciagne, pecché a’ festa ce vulea ì puru essa.
- E nun ciagne – ricett’ ‘a patìna – ca ce vai puru tu! -
- E comme facciu?! Teng’ ancora tutti ‘sti metri ‘e filatu ‘a fa. E po’, che me mettu?-
- E i che ce stong’a fa ? – ricett’ ‘a patina e se mettett’ a filà. Roppu cincu minuti fenette tutte cose. Po’ pigliett’ ‘u vestitu c’avea purtatu e ce ru facette mette. Eva nu vestitu assai begliu, cu ru cielu e ‘a luna ricamati ‘ncoppa. Quannu Poverebellafatta se ru mettette, parea propriu ‘na principessa !
- Eccu ccà – ri ricett’ ‘a patìna – mò può ì ‘a festa , ma ricordete c’ a mezanotte mancu cincu minuti te n’ha ì . Ha lassà tutte cose e te n’ha ì, sinnò addevienti ‘n’ata vota comme ieri .
- Poverebellafatta jett’ ‘a festa . Quannu trasette eva accussì bella ca tutti ‘a ‘uardaunu, e tutti gli’uommeni se n’annammurèunu. E po’, quannu parlava, r’ascìunu perle e gioie d’ ’a ‘occa. Ru Principe subbit’ ‘a jett’ a ‘mmità a bballà. Nun sapea ballà, ma ‘a patìna r’avea rittu ca l’avea fa e essa ‘u facette. Quannu cumincette a ballà, parea ‘na ballerina. Ru Principe subbitu penzette ca chell’ eva ‘a uagliola ca issu se vulea spusà! E ballette sulu cu essa. Quannu funghette mezanotte mancu cincu minuti, Poverebellafatta ru lassette ‘ntruncu e se ne jette. Ru Principe restette comm’a nu fesse e ‘a jette truenne pe’ mare e pe’ terra, pecché s’eva ‘mpazzitu pe ‘ essa. Ma nunn’ ‘a truette . Quann’ ‘e surellaste turneunu ‘a casa, ‘a trueunu llà, e p’ ’a fa schiattà ‘ncuorpu ri cuminceunu a cuntà comm’eva stata ‘a festa e comme ‘na femmena scunusciuta e bella comm’ ‘u sole avea fattu ‘mpazzì a ru Principe. Poverebellafatta scutava e nun ricea mancu ‘na parola. ‘A seconda sera, Poverebellafatta s’appresentette cu ‘nu vestitu ancora cciù begliu, tutt’ ‘e seta blu e cu ‘na sirena e cu ri pisci ricamati. Appena arrivette tutti quanti currèunu a ciamà ru Principe e chistu, comm’ ‘a verette, ri parett’ ‘e verè ‘a luce d’ ‘u sole. Ce cumincette a bballà e nunn’ ‘a lassette cciù pe’ tutt’ ‘a serata. L’ate femmene addeventeunu gelose, pecché ru Principe penzava sul’ a chella llà. E ‘n’ata vota, a mezanotte mancu cincu minuti, Poverebellafatta lassette tuttu e se ne scappette. ‘E surellaste ‘a trueun’ ‘a casa e ri cuminceun’ a cuntà ‘n’ata vota tutte cose p’ ‘a fa schiattà, ma Poverebellafatta nun ricette mancu ‘na parola. E a schiattà ‘ncuorpu fungheunu chelle dui fetienti d’ ‘e sore. ‘A matina roppu ‘a manneunu ‘ncampagna a pasc’ ‘e pecure. ‘A matrea ri rette cciù metri ‘e filat’ ‘a fa, nu ri rette niente pe’ mangià e ri ricette c’avea turnà cciù tardi. Poverebellafatta jette, filette chellu che putea filà e stette tuttu ru juornu senza mangià. ‘A sera ‘a patìna ‘nze verev’ arrivà. Quannu finalmente arrivette, ‘a truette a ciagne e ‘a uagliola ri cuntette tuttu chellu ch’ ‘e sore r’avéunu rittu e comm’ aveunu trattata pe’ nunn’ ‘a fa ì a bballà.
-‘Nte ne ‘ncarricà. ‘A esse ce penzu i – e ‘a preparette p’ ‘a fa ì a bballà.
Quannu Poverebellafatta s’appresentette, tutti quanti ‘a uardaunu cu gli’uocci ‘a fore. Purtava nu vestitu che eva ‘na meraviglia: tuttu d’oru, cu ru stemma de ru Re ricamatu ‘ncoppa e a ri pieri purtava dui scarpett’ ‘e vritu. Mente bballava, ru Principe ri ricette ca s’eva ‘nnammuratu ‘e essa e po’ r’addimmannette da che paese veniva.
- Da ‘na città senza nome – rispunnette Poverebellafatta. ‘A serata vulette comm’a nu lampu e quannu se facette mezanotte mancu cincu minuti, Poverebellafatta se ne scappette e ‘na scarpetella rimanette pe’ terra. ‘E ‘uardie ri curreun’ appriessu e ‘a steunu quasi p’ ‘afferrà, quannu ‘na luce accussì forte ma accussì forte ‘e cechette e essa scumparette. Passeunu ri juorni, ma d’ ‘a uagliola nisciunu sapea niente. Ru Principe, tantu pe’ ru rispiacere, carette malatu e ogni juornu s’aggravava. A Regina nun sapea cciù che fa pe’ ru fa sanà. Allora ciamette ‘e ‘uardie, ri rett’ ‘a scarpetell’ ‘e vritu e ricette:
- Trasite ‘nda tutt’ ‘e casi ‘e ru regnu, addù ri ricchi e addù ri pueriegli, e purtatem’ ‘a uagliola che ri và bbona ‘sta scarpetella .- ‘E ‘uardie accussì facèunu; gireunu pe’ tuttu ru regnu, traseunu ‘nda tutt’ ‘e casi ma a nisciuna femmena iva bbona chella scarpetella . Arriveunu pur’ ‘a casa e’ Poverebellafatta. ‘A matrea, che eva ‘na figli’‘e ‘ndrocchia, r’appresentette sulu ‘e dui figlie soe. Poverebellafatta steva ciusa a ciavi ‘ncoppa , ‘nda ‘na cambra, accussì ‘e ‘uardie n’ ‘a verèunu . Un’ ‘e chelle dui fetienti d’ ‘e surellaste, tantu ricette e tantu facette ca riuscett’ a ‘nzipparse ‘sta scarpetella. ‘E ‘uardie se ne jeunu e s’ ‘a purteunu. Mente steun’ a passà ‘nnanzi a ru Campusantu, eccu che s’aizeunu dui culombe, masculu e femmena, vulèunu ‘ncapu a ‘e ‘uardie e ricèunu:
-Glù, glù, glù, il sangue è laggiù.
Glù, glù, glù, invece di due son tre.
La vera sposa lei non è. –
‘E ‘uardie subbitu jeun’ a ciamà ru Ciambellanu, e po’ turneun’ a ì ‘nda ‘sta casa. Ru Ciambellanu , che eva cciù figli’ ‘e ‘ndrocchia d’ ‘a matrea, addimmannette quante uagliole ce steunu ‘nd’ ‘a casa .
- Dui ! Sulu ‘e figlie mie ! – rispunnett’ ‘a matrea.
- No ! So’ tre ! L’auta addò stà ? – ricette ru Ciambellanu.
- Ma vui ve sbagliate ! I tengu sulu ‘ste dui figlie e songu verula, ‘n’ce sta cciù nisciunu ‘nd’ ‘a casa.
- Mò verémmu si me sbagliu ! – ricette ru Ciambellanu, e cumincett ‘arrapì tutt’ ‘e porte. Scignette sott’ ‘a cantina e finalmente sagliette ‘ncoppa, truett’ ‘a porta ciusa a ciavi, s’ ‘a facett’ arrapì afforza e eccute Poverebellafatta cu ru vestitu d’oru ‘ncuogliu e l’ata scarpetell’ ‘a ru pere! ‘A matrea, quann’ ‘a verette , carette longa longa ‘nterra e murette. Poverebellafatta, che tenea puru ru core d’oru, nun sulu ru vestitu, se purtett’ ‘e surellaste a ru palazzu e ri facette fa ‘e damigelle quannu se spusette a ru figliu de ru Re. Accussì, finalmente , se spusette e campette felice e cuntenta ‘nziem’ ‘a ru maritu e nisciunu ‘a ‘ncuetette cciù. |